Din vara anului 2011, vocabularul moldovenilor s-a îmbogăţit cu un cuvânt nou - Atac raider. Noţiunea a fost popularizată de mai mulţi exponenţi din conducerea ţării iar, ulterior, a fost împrumutată cu deosebită plăcere şi de oamenii de rând. Totuşi, ce reprezintă"atacul de tip raider" şi cât de adecvat este folosită această sintagmă?

Experţii susţin că, în majoritatea cazurilor, politicienii moldoveni utilizează tendenţios acest termen, subordonându-l unor dividente politice. Magistraţii vin şi ei cu o statistică de-a dreptul amuzantă: în fiecare a treia petiţie depusă la Procuratura Generală este utilizată noţiunea de atac raider! 

De la deţinuţi, până la oameni de afaceri - majoritatea moldovenilor fie se consideră atacaţi de grupări raider, fie roagă autorităţile să le rezolve problema la fel cum au făcut-o în cazurile de acest gen. Pentru unii, noţiunea de "atac raider" este în vogă, alţii consideră că este un instrument perfect pentru a grăbi organele de drept să le soluţioneze cât mai rapid diferite litigii.

În legislaţia Republicii Moldova, termenul "atac raider" nu există. De aici, concluzia este simplă: Utilizarea acestuia, indiferent de context, nu poate fi catalogată decât o simplă interpretare. Cu alte cuvinte, ceea ce autorităţile au numit până acum atac raider, în majoritatea cazurilor ar putea fi tradus prin punerea pe rol a mai multor scheme de preluare ostilă a unor pachete de acţiuni sau a patromoniului unor întreprinderi. Mai mult, în statele ocidentale atacurile raider pot fi absolut legale. Însă nu în toate cazurile. Răsunătoarele istorii de preluare ostilă a unor acţiuni de la diferite companii au devenit subiect de filme. Unul dintre cele mai cunoscute a fost Wall Street.

Schema tradiţională de atac raider încadrat în limitele legalului, este convingerea acţionarilor de a-şi vinde o parte din acţiuni, unui individ sau companii care promite să dezvolte afacerea. Însă după ce intră în posesia acţiunilor, noul proprietar vinde bunurile companiei, lasând-o falimentară. În Moldova, acest termen este criminalizat, spun experţii. Atacurile raider au contaminat societatea după ce au fost folosite, pe alocuri exagerat de politicieni.

Vara anului 2011. Premierul Vlad Filat dă tonul: MoldovaAgroindbank a fost supusă unui atac raider. Seria a continuat cu mai multe instituţii de stat sau private. Cele mai recente cazuri, sunt de la Termocom şi Întreprinderea de stat Registru, iar în acestă săptămână s-a anunţat încă o potenţială victimă: Regia Transport Electric din capitală. Din cauza datoriilor, conturile întreprinderii sunt sechestrate cu regularitate în ultimii ani la cererea companiilor creditoare. În prezent, acestă problemă este botezată în concordanţă cu ultimul strigăt al modei...

Datoria RTEC-ului se estimează la 15 milioane lei, la care se mai adaugă alte 9 milioane - penalităţi. Litigiul durează de cel puţin cinci ani. Deşi administraţia reţelei a avut câştig de cauză în majoritatea proceselor intentate de creditori problema este departe de a fi rezolvată din cauza unor tranzacţii dubioase. Datoriile istorice ale RTEC au fost vândute de-a lungul timpului de la o companie la alta. de aici apare şi dilema. De câte ori datoria este vândută de la o companie la alta, apare cu pretenţii un alt creditor.

Din luna iulie 2011 şi până în prezent, organele de anchetă nu pot finaliza dosarul în cazul presupusei înstrăinării frauduloase a unui pachet de acţiuni de la MoldovAgrondbank. Asta deşi acţionarii care ar fi fost victimile atacului, au fost repuşi în drepturi. Procurorii moldoveni vor pleca în Slovenia şi Olanda, ţările de origine ale acţionarilor.

Dacă MoldovaAgroindbank nu a suferit pierderi financiare, cazul Universalbank este mult mai grav. Instituţia este în pragul falimentului şi este administrată de Banca Naţională. Mai mult, acţionarul care până nu demult se declara victimă a dispărut subit. Bancherul a fost dat în urmărire generală, fiind cercetat pentru mai multe capete de acuzare, unul dintre ele fiind acordarea ilegală a mai multor credite.