Mănăstirea Vărzăreşti din Nisporeni este considerată drept cea mai veche comunitate religioasă de la noi, aceasta datorită faptului că a fost mentionata la 25 aprilie 1420, într-un act semnat de voievodul Alexandru cel Bun. Mănăstirea lui Stan Vărzari, după cum era numită odinioară, este de fapt mult mai veche - nu în zadar era binecunoscută şi la Curtea Domnească. 

La 70 de kilometri de Chişinău, pe o colină ce se înalţă în spatele satului Vărzăreşti, se află o mănăstire de maici, în care rugăciunile nu au încetat de mai bine de 600 de ani. Chiar şi după ce în 1959, de Duminica Mare, autorităţile sovietice ajutate de cozile de topor din sat, au închis cele două biserici ce se aflau pe teritoriul mănăstirii, citeva maici rămase în chiliile lor se rugau neîncetat la lumina candelelor.

Călugăriţele se rugau la Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă cu jumătate de veac înainte de la Mănăstirea Rudi pe care au ascuns-o de ochii antihriştilor. După redeschiderea bisericii în anii 90, icoana a revenit în sfântul locaş, fiind cinstită şi astăzi de către maici şi enoriaşi.

Pictura murală din altarul bisericii închinate sfântului Dumitru este în stil realist, iar restul interiorului se pictează cu influenţe bizantine. Aceast sfânt locaş, construit în 1863, este unica biserică ajunsă până în ziua de astăzi, din cele care au fost înălţate aici de-a lungul secolelor din lemn şi piatră.