Cronica lui Bogatu, 29.07.2017

Embed:
Rogozin a vrut, dar nu a putut să ajungă la Chișinău, Moscova pentru prima oară aflând cu adevărat că Republica Moldova nu-i Rusia, ca să-l parafrazez pe fostul președinte ucrainean Leonid Kucima.  În cele ce urmează vom vorbi despre noua realitate în care intră relațiile moldo-ruse. Printre subiectele acestei emisiuni se mai numără ciudatul duet format dintre Dmitri Rogozin și Andrei Năstase, capotarea  referendumului inițiat de șeful statului, dar și pretențiile președintelui Dodon de a se simți ca acasă în reședința oficială de la Condrița.  

O criză profundă

Încă niciodată relațiile moldo-ruse n-au fost atât de proaste ca astăzi. Divergențele flagrante și deja cronicizate în mai multe chestiuni ascund de fapt o criză diplomatică și politică profundă între cele două state, iar ultimele evoluții demonstrează că fosta metropolă caută nod în papură, forțând  deliberat un conflict de proporții.

Tentativa Kremlinului de a-și impune cu orice preț agenda transnistreană, scuipând pe opinia Chișinăului, vine să confirme faptul că Putin strânge de gât Republica Moldova pentru a crea o situație explozivă în spatele Ucrainei și în apropierea frontierei estice a NATO și UE.

Anume această amenințare a intuit-o liderul PDM care, într-un articol găzduit luni de influentul portal american The Hill, arată că Republica Moldova a devenit un punct fierbinte al disputei Est-Vest. Și cum vocația ei europeană nu poate fi pusă la îndoială, aceasta are nevoie de urgență de un mai consistent ajutor american și european.

Clivajul Est-Vest

Demersul din The Hill, în care Plahotniuc atenționează că Republica Moldova se află într-o zonă explozivă a clivajului Est-Vest, ca să fie înțeles, trebui pus în context geopolitic.  Războiul rece dintre Rusia, pe de o parte, și țările comunității euro-atlantice, pe de alta, a devenit un fapt incontestabil, iar sancțiunile pe care le impun SUA și UE Moscovei nu sunt altceva decât o operațiune defensivă menită să protejeze lumea liberă de urzeala Kremlinului.

În aceste condiții, se schimbă și miza diferendului transnistrean. Este limpede că Putin folosește enclava separatistă pentru a înfrânge definitiv Kievul, ca pe ruinele lui să clădească  un  stat vasal numit Malorusia, termen  inventat pe vremea țarilor pentru a arăta că Ucraina nu-i decât o Rusie mai mică. Tocmai de aceea, problema retragerii trupelor ruse din zonă se pune acum mai acut ca oricând.

La mijlocul lunii iulie tot liderul PDM a abordat problema transnistreană la Consiliul Internaționalei Socialiste, unde a cerut evacuarea trupelor ruse și înlocuirea lor cu o poliție internațională civilă.

Totul a culminat  cu refuzul Chișinăului de a se alătura scenariului rusesc de celebrare a misiunii de menținere a păcii, cu declarația Parlamentului privind retragerea tuturor militarilor ruși din Transnistria și convocarea la Ministerul de Externe a ambasadorului Rusiei  pentru a-l atenționa că participarea lui Rogozin și a alor oficiali ruși la festivitățile de la Tiraspol nu face decât să deterioreze și mai mult relațiile bilaterale dintre cele două state. 

De aici încolo nu mai e cale de întors. În războiul rece pe care nu ea l-a dezlănțuit, R. Moldova, ca să supraviețuiască,  se înregimentează în tabăra occidentală cu toate obligațiile și consecințele care decurg din acest act. Privită din acest unghi, trimiterea acasă de pe aeroportul Chișinău a brigăzii propagandistice a Kremlinului care a sosit să sărbătorească ocupația rusească a Transnistriei este o măsură firească și absolut indispensabilă.

Complicele lui Rogozin

Oricât ar părea de paradoxal, se constată că președintele Dodon și oamenii lui nu sunt singurii complici ai miștocarului vicepremier rus Dmitri Rogozin. Cel din urmă dă tonul, iar liderul Platformei DA Andrei Năstase îi ține isonul.

Nu o să vă vină a crede, dar acesta i-a ciordit vicepremierului rus un mesaj provocator  și îl vântură azi în față de parcă ar fi al lui. Acum două săptămâni, Dmitri Rogozin, scos din sărite că liderul PDM a cerut la New York retragerea trupelor ruse, l-a acuzat pe Plahotniuc de ațâțarea unui nou război la Nistru.  „Ştie cineva de ce singurul miliardar dintr-o ţară săracă cheamă la un nou război pe Nistru?”, se întreabă Rogozin pe pagina sa de Facebook.

Andrei Năstase l-a plagiat umil pe vicepremierul rus, scriind și el joi pe aceeași rețea socială, într-un limbaj, ce-i drept, mai alambicat, cum că Plahotniuc „face totul pentru a provoca un nou război la Nistru”.

Ca și reprezentantul lui Putin în Transnistria, pretinsul politician proeuropean insinuează astfel că lupta pentru evacuarea trupelor ruse ar  însemna provocarea unui război la Nistru. Mare-i grădina ta, Doamne! Andrei Năstase chiar a pus batista pe țambal și dă din balalaica lui Rogozin.

Punctul de fierbere

Nu mai încape îndoială că Moscova se dă de ceasul morții să aducă Republica Moldova la punctul de fierbere. Mișto-urile lui Rogozin vădesc rea-voință, fosta metropolă caută pricină, pregătindu-ne ceva. Colac peste pupăză, aceste complicații survin  pe fundalul unor ecouri internaționale nu tocmai favorabile  stârnite de recenta adoptare a votului mixt.

Atitudini partinice

Cel mai vehement critic al reformei electorale s-a dovedit a fi președintele PPE, Joseph Daul, care  a  solicitat sistarea finanţării şi revizuirea Acordului de Asociere, fapt catalogat de euro-deputatul român Andi Cristea, copreședintele Delegației de cooperare UE-Republica Moldova din Parlamentul European,  ca fiind periculos. S-au  arătat dezamăgiți șefa diplomației europene, Federica Mogherini şi comisarul pentru Extindere, Johannes Hahn, însă poziția lor a fost totuși echilibrată.  Nu și-a ascuns atitudinea negativă nici Ambasada SUA. În schimb, grupul socialiștilor și democraților din Parlamentul European, precum și guvernul de la București au salutat  noua lege electorală.  Astfel,  se vede de la o poștă că reacțiile externe sunt colorate partinic. Simpatizanții sau mentorii  Maiei Sandu sunt nemulțumiți, iar colegii PDM din Internaționala Socialistă, din contra, aplaudă schimbarea.

Îndemn la dialog

Oricum, mutarea unei dispute politice interne pe scena internațională este regretabilă. Deloc întâmplător, Gianni Bquicchio, președintele Comisiei de la Veneția, cere opoziției să poarte un dialog cu puterea pentru a soluționa problemele litigioase. El a formulat această recomandare într-un mesaj adresat partidelor din Georgia, dar situația de la Tbilisi e similară cu cea de la Chișinău: majoritatea parlamentară face o reformă electorală cu care nu sunt de acord partidele potrivnice guvernării. Schimbul de opinii e un element definitoriu al democrației. Partidele care refuză  dialogul adoptă un comportament neeuropean și nedemocratic, dând astfel apă la moară  Rusiei.

 Piatră pe piatră

Curtea Constituțională nu a lăsat piatră pe piatră din referendumul inițiat de președintele Republicii Moldova Igor Dodon. Organizarea plebiscitului a fost respinsă ca fiind abuzivă de la un capăt la altul.

Fără a intra în amănuntele hotărârii judecătorești, voi remarca doar lipsa de respect elementar al instituției prezidențiale față de litera și spiritul Legii Supreme. Atât Dodon, cât și consilierii săi, fără să aducă vreun argument mai de Doamne ajută, au sfidat hotărârea Curții Constituționale, creând  impresia cu nu dau două parale pe ea.

Nihilismul lui Dodon în materie de jurisprudență e cu atât mai periculos cu cât președintele este, potrivit Constituției, garantul suveranității și statului de drept. A ajuns lupul paznic la stână. Omul trăiește încă în Sovdepia, după cum era numit URSS-ul pe vremuri de emigrația albgardistă, și habar n-are de normele democratice. 

Mama tuturor neregulilor

De altfel, ignoranța, spunea Balzac, este mama tuturor neregulilor. Sunt convins că dacă Dodon ar fi un președinte ceva mai luminat în materie de practici democratice, n-ar călca în străchini atât de des. N-ar invita ziariștii, de exemplu, să se laude cu murăturile și vinul său de la reședința prezidențială. 

Ca reacție, probabil,  la criticile care i s-au adus că folosește abuziv reședința prezidențială de la Condrița, șeful statului a încercat să ne convingă din oficiu că el nu încalcă legea, organizând petreceri la vila de stat.

O practică sovietică

Țin să-i aduc la cunoștință președintelui Dodon că  folosirea de către înalții demnitari a unor vile de stat ca locuințe personale sau ca hoteluri de lux este o practică sovietică pe cât de necuviincioasă, pe atât de coruptă. În SUA, de exemplu, există, la 100 de km de Washington,  o reședință prezidențială la Camp David. Numai că președintele are dreptul să stea acolo doar în week-end pentru a primi oaspeții de peste hotare. Atât. Dacă legislația noastră nu reglementează în mod corespunzător  modul în care sunt folosite vilele de stat, aceasta trebuie adaptată de urgență la standardele europene. R. Moldova e o țară prea săracă ca să-i adăpostească vinăria personală a lui Dodon.

Lasă un comentariu