Cronica lui Bogatu. 25 noiembrie 2017

Embed:

Moscova încearcă să construiască un fel de stat paralel la Bălți. Tocmai de aceea o delegație cu oficiali din capitala Rusiei a fost constrânsă pe Aeroportul Internațional Chișinău să facă cale întoarsă.

Supărată, M. Zaharova, ofițerul de presă al MID-ului  a tunat și fulgerat. Câinii latră, caravana trece. Cel de al V-lea summit al Parteneriatului Estic, care a avut loc vineri la Bruxelles, a adus R. Moldova mai aproape de UE.

Oricât ar părea de paradoxal, și referendumul pierdut de socialiști duminică de asemenea se constituie într-un pas înainte pe calea integrării europene a Republicii Moldova. Bruxellesul a aprobat acordarea asistenței financiare pentru Republica Moldova.

Între timp, președintele republicii Igor Dodon a transformat reședința de stat de la Condrița într-un fel de cramă-restaurant, un cor de clerici îi cântă în beci Imnul Rusiei, iar el, pentru a distrage atenția de la eșecurile sale lamentabile,  amenință iar cu o republică prezidențială. De ce a ajuns stânga filorusă pe un trend negativ și cu ce se va solda căderea ei vă spunem în cronica de azi.

PSRM s-a umplut de ridicol

Referendumul pierdut de socialiști  la Chișinău este, desigur, o lovitură grea și pentru președintele Igor Dodon, și pentru Partidul Socialiștilor. Ca orice înfrângere usturătoare, și eșecul de duminică deschide o cutie a Pandorei. Ceea ce credeau socialiștii că este un cadou, un foc de artificii  pentru sărbătoarea lor politică,  s-a dovedit a fi o petardă care le-a explodat în mână, umplându-i de ridicol, chiar dacă ei nu vor să recunoască asta nici în ruptul capului.

Singurul învingător

Referendumul a arătat câteva lucruri extrem de lămuritoare. Primul: electoratul european, deși a fost dezamăgit crunt de partidele de dreapta, este viu, sănătos robust și capabil să se mobilizeze exemplar în caz de forță majoră.

Al doilea. Partidele de dreapta, dacă vor să nu piardă ultimul contact cu alegătorii săi, trebuie să le urmeze exemplul și să demonstreze că sunt și ele capabile să se unească de dragul interesului general.

Al treilea. Dodon și PSRM se află pe un trend descendent și pot fi învinși în viitoarele alegeri parlamentare, dar cu o condiție: partidele să se ridice la înălțimea chișinăuienilor care au votat geopolitic pentru a împiedica preluarea capitalei de către putiniști.

Și al patrulea. Referendumul nu l-a câștigat nici Chirtoacă, nici PL, să nu-și facă iluzii. Singurul învingător a fost alegătorul care, boicotând referendumul, a apărat cauza europeană și cea românească.

Ar mai fi de spus că, învingând Partidul Socialiștilor, electoratul capitalei a scăpat statul de o belea. De o escaladare periculoasă a tensiunilor la vârf. Dacă referendumul era să fie validat, Dodon ar fi folosit succesul său pentru a provoca o nouă bătălie în războiul pe care îl poartă cu puterea executivă, speculând faptul că de partea lui este votul popular. Așa însă înfrângerea i-a cam tăiat elanul.

Cuibul de nebunii

Până una alta, Igor Dodon o duce tot într-o veselie. A transformat reședința prezidențială de la Condrița într-un cuib de nebunii, vorba unui vechi șlagăr românesc. Îi place omului să trăiască pe picior mare.

În weekendul trecut, când avea loc referendumul pentru demiterea primarului Dorin Chirtoacă, Dodon se distra la Contrița în compania deputatului rus Oleg Paholkov. Acest Paholkov reprezintă în Duma de Stat partidul „Spravedlivaia Rosia” și e un chefliu notoriu, despre care presa de la Moscova spune că are legături cu lumea interlopă. Are faima de extremist și șovin nenorocit.

În august 2016, relatează site-ul Deschide.md,  la un marș al Partidului Socialiștilor, bunăoară, Oleg Paholkov a spus că pe data de 23 august Moldova nu sărbătorește doar eliberarea de fasciști, dar și de români. Mă întreb cine i-a permis acestui mitocan să intre pe teritoriul Republicii Moldova?

Imnul Rusiei în loc de Psalmi

Și ca absurdul să fie total, la balul de la Condrița au participat și coriști de la Mănăstirea Curchi. Credeți că au venit să cânte Psalmi? Eroare. Au intonat cu multă însuflețire Imnul Rusiei.

Este revoltătoare opulența indecentă de mare mahăr pe care o etalează acest Dodon cu amicii săi dubioși. Am spus-o și o repet. Reședința prezidențială nu-i sanatoriu, nu-i cabaret și nu-i o moșie privată. Modul în care o folosește Dodon este sfidător și ilegal, e un abuz care trebuie să înceteze.

Distrage atenția

De altfel, după ce s-a trezit după escapadele sale cu deputatul rus, Igor Dodon a lăsat să se întrevadă că dorește colectarea unui milion de semnături pentru înlocuirea republicii parlamentare  cu una prezidențială. Pentru a distrage atenția de la eșecul lamentabil din referendum, președintele se căznește să sensibilizeze atenția publicului asupra unei idei pe care el o consideră populară. S-ar putea însă să greșească la fel de penibil după cum a greșit și cu plebiscitul. În orice caz, toată lumea pare deocamdată amuzată de înfrângerea PSRM  în referendum și nimeni nu ia în serios inițiativa lui. Până și liderul comuniștilor Vladimir Voronin îl ia peste picior.

Or inițiativa lui Dodon este periculoasă. N-o spun eu, asta recunoaște chiar Voronin. Vorba e că republici prezidențiale în Europa nu există. Și nu întâmplător. Regimul prezidențial e la limita dintre democrație și autocrație, riscând mereu să degenereze într-un stat polițienesc.

Urmărește dictatura

În lipsa unei culturi politice și a tradiției democratice, această formă de guvernare se transformă ușor într-o tiranie. Tocmai de aceea, toate republicile prezidențiale în spațiul post-sovietic sunt stăpâniri despotice de tip oriental. Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan, Kazahstan sau Azerbaidjan sunt niște dictaturi personale.

Republica prezidențială rezistă cu succes doar în SUA datorită separației efective a puterii în stat și a unei culturi politice impecabile. În alte țări, de-a lungul ultimelor  decenii, această formă de guvernământ a facilitat instalarea unor dictaturi.

Zimbabwe cu un președinte comunist care a vrut să guverneze până la 100 de ani are un regim prezidențial. Derapaje antidemocratice s-au produs în Coreea de Sud acum câteva decenii, în mai multe țări din America Latină. Despre atare republici prezidențiale e romanul lui Gabriel Garcia Marques. Toamna patriarhului.

Asta se întâmplă acum în Venezuela unde comunistul Maduro instalează un regim prezidențial. Nici măcar în Rusia nu există republică prezidențială pe care și-o dorește Dodon. Intenția sa e nebunie curată. Sintagma republică prezidențială nu-i decât un eufemism care ascunde planurile oculte ale Kremlinului de a nenoroci R. Moldova.

Moldova, un actor principal

După cum am arătat și în emisiunile anterioare, în ciuda unor controverse din Parlamentul European, niciodată nu s-a pus problema sistării ajutorului economic pentru Republica Moldova. Acordul de asistență macrofinanciară a fost semnat joi la Bruxelles. Prima tranșă de 100 de milioane pentru Chișinău va fi debursată în primul trimestru al anului viitor. Mai mult.

Potrivit comisarului european pentru politica de vecinătate şi negocieri de extindere, Johanes Hahn, banii pentru realizarea a patru programe evaluate vor  veni încă până la finele anului curent.Acordarea asistenței financiare europene, dincolo de recunoașterea progreselor înregistrate de guvernul Filip în materie de reforme, atestă că traiectoria europeană a Republicii Moldova este ireversibilă și nu are cum fi deturnată.

Simptomatică, din acest punct de vedere, e remarca președintelui Consiliului European, Donald Tusk, care în cadrul întâlnirii cu premierul moldovean, a spus că Republica Moldova este unul din actorii principali ai Parteneriatului Estic.

Pe de altă parte, deblocarea finanțării externe ar trebui să se constituie într-o lecție de viață politică pentru PAS și alte câteva partide care au transferat o luptă politică internă pe teren european, lovind ținte false și făcând mult zgomot pentru nimic.

Cu două viteze

Vineri, cea de-a cincea reuniune a Parteneriatului Estic a schimbat registrele. Premierul Pavel Filip s-a întâlnit cu preşedintele României Klaus Iohannis şi cancelarul german Angela Merkel. O primă concluzie pe marginea summitului e că se intră într-o fază nouă.

În actul final al evenimentului sunt remarcate „aspiraţiile europene şi opţiunea europeană” ale ţărilor-partenere şi se propune întărirea diferenţierii între ţările Parteneriatului, în funcţie de ambiţiile şi de realizările lor în domeniul reformelor. Este prevăzut un sprijin pentru rezolvarea conflictelor din ţările-partenere, iar într-una din anexele documentului se menţionează continuarea asistenţei pentru construirea gazoductului Ungheni-Chişinău.

Cu alte cuvinte,  Parteneriatul Estic va merge de acum încolo cu două viteze: Republica Moldova împreună cu Ucraina și Georgia, celelalte două țări asociate la Uniunea Europeană, va constitui un grup privilegiat care va avea posibilitatea să avanseze mai rapid pe planul integrării europene.

Așa stau lucrurile, scumpi prieteni. Nu pierdeți cronica istoriei care se scrie sub privirea noastră.

Lasă un comentariu