Cronica lui Bogatu, 15.07.2017

Îi întoarce Moscova spatele lui Dodon  pentru a-l lua în brațe pe Renato Usatîi? Iată o întrebare care bate la poarta îndoielilor după discuțiile de acum o săptămână din Duma de Stat a Rusiei, unde primarul urmărit penal al orașului Bălți a fost compătimit de legislatorii ruși. Iată și alte câteva titluri ale emisiunii. Liderul PDM a propus în cadrul Consiliului Internaționalei Socialiste o schimbare  de paradigmă în abordarea problemei transnistrene. A plecat sau nu Șevciuk din Republica Moldova și de cine este urmărit el în realitate? Ce-i de făcut cu mercenarii moldoveni care luptă în Donbass și Siria? Acestea sunt temele principale ale cronicii de astăzi.

Fabrica de palavre

Duma de Stat a Rusiei a demonstrat la finele săptămânii trecute că nu-i decât o fabrică de palavre, vorba lui Mihai Eminescu. Nitam-nisam, deputații camerei inferioare a Legislativului rus s-au apucat să-l compătimească pe interlopul fugar Renato Usatîi. Deși toate afirmațiile deșucheate din Dumă  trebuie plasate în contextul discuțiilor care au condus la adoptarea documentului întitulat „tendințele negative în evoluția situației în jurul Transnistriei ca urmare a deciziilor luate de Republica Moldova și Ucraina”, balivernele spuse despre Usatîi, ca și declarațiile instigatoare făcute de copilul teribil al politicii ruse, Vladmir Jirinovscki, merită un comentariu aparte.

După ce a recunoscut că moldovenii sunt români și vorbesc limba română, Jirinovski a susținut că  Basarabia, adică R. Moldova, trebuie anexată după calapodul Crimeii pentru că a aparținut cândva Rusiei. Și declarația Dumei care atacă Kievul și Chișinăul pentru instituirea unor puncte vamale comune, și amenințarea cu o nouă ocupație rusească, și apărarea penalului R.Usatîi  arată dispreț față de suveranitatea Ucrainei și R. Moldova, urmărind să pună presiune, să inducă stări de neliniște și nesiguranță. Atât Kievul, cât și Chișinăul nu s-au lăsat intimidate, ripostând prompt.

Modelul elvețian de apărare

Deși nu mai are lichidități pentru a sponsoriza enclavele separatiste, Moscova pare hotărâtă să-și vândă scump pielea în Transnistria. Nu se pune  problema cedării pe gratis a regiunii rebele, după cum se iluzionează unii. Dimpotrivă. Rusia, dacă va fi strânsă la zid, înclină să deschidă un nou front ucrainean  în Transnistria. În aceste împrejurări, la Chișinău se impune revizuirea doctrinei militare. O serie de experți în materie de apărare și securitate recomandă adoptarea modelului iugoslav sau al celui elvețian de apărare națională care presupune mobilizarea rapidă a tuturor cetățenilor apți de luptă în cazul unei agresiuni externe. Potrivit conceptului elvețian, de exemplu, fiecare rezervist păstrează acasă arma sa de luptă pe care va avea dreptul s-o folosească în caz de agresiune străină.

Iluzia păcii

Problema transnistreană a fost un subiect de discuție la Consiliul Internaționalei Socialiste care a avut loc la New-York. Liderul PDM și vicepreședintele Internaționalei Socialiste, Vlad Plahotniuc, a ținut să sublinieze faptul că diferendul înghețat de un pătrar de veac nu face decât să întrețină iluzia păcii. Două elemente trebuie reținute din alocuțiunea sa. Primul. El cere evacuarea trupelor ruse și schimbarea formatului de menținere a păcii prin introducerea în zonă a unei poliții civile. Și al doilea. Plahotniuc sugerează că formatul de negocieri 5+2 este depășit. 

Un alt format de negocieri

Ultima propunere este inedită. Până mai ieri actualul format de negocieri era un fel de  vacă sfântă. Cum însă acesta s-a dovedit a fi steril, se impun noi abordări. E nevoie de ridicarea Uniunii Europene și SUA la nivel de negociatori cu drepturi depline și de antrenarea României în procesul de pacificare. O soluție ar fi, din punctul nostru de vedere, și desemnarea unui emisar special al UE pentru diferendul teritorial din Republica Moldova.  De altfel, discursul liderului PDM este apreciat de experți internaționali. Cristian Hrițiuc, fost consilier al președintelui Băsescu, de exemplu, spune că trebuie să dăm cezarului ce este a cezarului, Plahotniuc demonstrând la New-York că Moldova continuă să joace cu capul sus în fața uneltirilor Rusiei.

O captură de război

Și încă ceva legat de Transnistria. Mare încordare sentimentală a trezit la Chișinău refugierea lui E. Șevciuk pe malul drept. Onorabili jurnaliști și politicieni s-au arătat  indignați că  fostul „președinte al Nistreniei” și soția sa n-au fost  aruncați imediat să putrezească în celulă. Toți liderii separatiști și toți dictatorii sunt niște infractori, firește. Dar SUA sau Coreea de Sud, bunăoară, nu se grăbesc să-i bage la zdup pe demnitarii comuniști refugiați din Coreea comunistă, deoarece aceștia sunt capturi de război. Trofee politice sunt Șevciuk și Ștanski. Și asta spune totul despre noua lor situație.

Șevciuk, urmărit de Kremlin

Este uimitor cât de ușor s-au lăsat intoxicate unele instituții media de la Chișinău care recent au transmis știri false despre plecarea celor doi în Malta sau la Moscova. Or, soții Șevciuk au fugit la Chișinău tocmai de Moscova, de frica lui Putin, Krasnoselcki fiind doar un executant. Fără protecția Chișinăului, fostul lider separatist n-ar avea mult de trăit. De ce rușii vor să-i facă felul, e o altă problemă. Până una-alta, vom spune doar că pentru a supraviețui, Șevciuk și Ștanski au nevoie de adăpost, iar autoritățile R. Moldova nu au niciun motiv să coopereze cu rușii împotriva lor. Cei doi sunt valoroase prăzi de război care vor conta în jocul geopolitic. Asta dacă nu le vom pierde, bineînțeles.

Un salt în necunoscut

Odată cu anexarea Crimeii și invazia Rusiei în Donbass, nu numai că au început confruntări armate sângeroase în Ucraina, ci și s-a încheiat un capitol al istoriei.. Ceea ce a urmat a fost un salt în necunoscut care a declanșat o serie de evenimente și fenomene imposibil de anticipat. S-a dezlănțuit un al doilea război rece, iar R. Moldova se numără printre țintele acestuia. Deunăzi șeful Delegației UE la Chișinău, Pirka Tapiola, care anterior desconsidera efectele războiului informațional, a ajuns să  recunoască că „vectorul european a pierdut semnificativ din popularitate din cauza propagandei ruse”. Această tardivă schimbare de macaz a provocat niște comentarii ironice ale expertului român în securitate, Iulian Chifu, fost consilier prezidențial la București:

Mintea de pe urmă

 Nu doar Tapiola, ci și alți demnitari europeni au neglijat anterior pericolul rusesc, de aceea am întârziat cu doi ani adoptarea legii de combatere a propagandei ruse. Ca să nu mai vorbesc de rătăcirile unor partide proeuropene care, ascultându-l pe dl Tapiola cum spunea acum un an că ”țara trebuie să meargă nici spre vest, nici spre est, ci înainte”, au pus batista pe țambal. Confuzia geopolitică  a candidatei pentru alegerile prezidențiale Maia Sandu, bunăoară, a fost cauza înfrângerii ei în fața lui Dodon. Mai mulți politicieni europeni au avut iluzii în ce privește Rusia și au comis erori nu doar la poalele piramidei, ci și în vârful ei,  fapt ce a condus la imigrația necontrolată, la resuscitarea populismului, la brexit în cele din urmă. Însă cum în tot răul este și un bine, agresivitatea  Kremlinului a trezit din somn Europa, aducând-o treptat, sper eu, în linie dreaptă.  

Mercenarii lui Putin

Astăzi  o consecință a desconsiderării pericolului rusesc este urzeala serviciilor de spionaj ale Moscovei pe teritoriul Republicii Moldova: devalizarea băncilor, cazul deputatului Bolboceanu, cel al diplomaților ruși expulzați sunt doar partea vizibilă a aisbergului.  Lichidarea în Siria a mercenarului Matkovski cu origini moldovenești se vede că a alertat Comisia  Securitatea Națională, Apărare și Ordine Publică a Parlamentului care săptămâna aceasta a dezbătut cu ușile închise situația mercenarilor moldoveni pro-ruși și legătura lor cu spionajul rus.

Rețeaua Wagner

S-o spunem pe șleau: 12 persoane sunt condamnate, dar zeci de moldoveni luptă în Donbass sau Siria de partea rușilor și acesta e bumerangul care se va întoarce.  O întreagă rețea rusească, supranumită Wagner, condusă de Dmitri Utkin, fost colonel GRU,  racolează în fostele republici sovietice militari cu pregătire substanțială, veterani cu experiență de război.  Grupul  Wagner e o forță, care numără, potrivit unor estimări,  circa 1 mie de persoane, peste o sută dintre ei fiind lichidați.

E nevoie, deci, de operațiuni de eradicare a rețelelor străine de spionaj care racolează tineri. Se impun măsuri educaționale și de contra-propagandă, deoarece mercenarii nu-s o adunătură de flămânzi. Spălați pe creier de campaniile ruse de intoxicare, ei sunt putiniști convinși. Revenirea lor în țară trebuie riguros controlată, aceste persoane, în cazul în care nu vor fi izolate, prezentând un pericol pentru siguranța națională.

Lasă un comentariu