Cronica lui Bogatu, 09.09.2017

Embed:

Divergențele dintre guvernul Republicii Moldova și instituția prezidențială iau o turnură neliniștitoare. Din scena politică acestea se mută pe terenul militar. Ca să nu mai spun că scandalul a ajuns și în SUA. Despre pericolele implicării Armatei Naționale în disputa dintre șeful statului și puterea executivă aflați mai multe în cronica de azi. Ca și despre viitorul lui Dodon în condițiile în care un raport internațional de ultimă oră atestă că Republica Moldova este una dintre cele 27 de țări ale lumii în care a intervenit Rusia pentru a ataca procesul electoral. De altfel, și cazul Andrei Brăguță amintește de o renumită lucrătură rusească împotriva Georgiei. Tot în acest context, vom încerca să ne dumerim de ce Maia Sandu, care a reușit să-l scoată  din sărite pe Traian Băsescu, nu este deloc îngrijorată de pericolul rusesc.

Un președinte ales de Putin

Nu aduce anul cât aduce ceasul. Încă prin 2011, subsemnatul scriam că Igor Dodon fusese desemnat de generalul KGB, Serghei Narășkin, fostul șef al administrației prezidențiale de la Moscova, favoritul numărul 1 al Kremlinului în alegerile de tot felul din Republica Moldova.

Arătam că, în februarie 2011, președintele Sberbank din Rusia, Gherman Gref, fiind mandatat personal de Vladimir Putin, s-a întâlnit cu Dodon pentru a pune la punct devizul lui de cheltuieli pentru alegerile locale, iar după alegerile prezidențiale din 2016 am adus suficiente argumente că Rusia a intervenit brutal în procesul electoral din Republica Moldova în favoarea candidatului socialist. Ca să nu mai vorbesc de investigațiile RISE și alte anchete de presă care dovedesc finanțarea rusească a lui Dodon prin ofshore-ul din Bahamas.

Rusia a viciat alegerile

Iată că apar noi dovezi internaționale. Joi, a fost dat publicității un raport al Alianţei pentru Securitatea Democraţiei din cadrul German Marshall Fund care demonstrează că Rusia s-ar fi amestecat în procesele electorale din cel puţin 27 de state, inclusiv Republica Moldova, utilizând metode variate, precum atacuri cibernetice sau campanii de dezinformare.

Potrivit documentului, Moscova, subminând instituțiile democratice,  a viciat alegerile în țări precum  SUA, Bulgaria, Franţa, Germania, Ungaria, Marea Britanie, Turcia sau Canada.  Acest raport e o probă nouă și concludentă în rechizitoriul ce urmează să i se facă lui Dodon în vederea anulării rezultatelor alegerilor prezidențiale din 2016. Unde mai pui că impactul accederii acestui intrus în jilțul prezidențial este de-a dreptul dezastruos.

Militarii în lupta dintre puteri

Dualitatea puterii de la Chișinău, iscată în urma interminabilelor clinciuri dintre președinție și guvern, nocivă deja prin faptul că există, îmbracă forma cea mai amenințătoare cu putință. Igor Dodon caută să folosească forțele armate în controversele cu puterea executivă.

De ceva timp încoace el obstrucționează orice participare a Armatei Naționale la aplicațiile internaționale organizate de NATO sau de partenerii noștri occidentali. De data aceasta însă Executivul a pus piciorul în prag și a adoptat o decizie prin care dispune trimiterea a 57 de militari moldoveni la stagiul de pregătire „Rapid Trident” care se desfășoară în zilele de 7-23 septembrie în Ucraina. Dodon a suspendat hotărârea cabinetului de miniștri, însă în ciuda împotrivirii președintelui, guvernul l-a ignorat, iar militarii moldoveni au plecat deja în Ucraina. Ce urmărește, de fapt, șeful statului în aceste împrejurări? Ruperea armatei în două?

Lovit de nulitate

Potrivit lui Alexandru Tănase, ex-președinte al Curții Constituționale, citat de portalul Deschide.md, ca să intre în vigoare, suspendarea prezidențială a unui act guvernamental, în conformitate cu legislația în vigoare, are nevoie de o dublă contestare la CC: din partea președintelui și din partea   cabinetului de miniștri.

Cum acest lucru nu s-a făcut, decretul prezidențial este lovit de nulitate, iar Dodon poate fi tras la răspundere pentru încălcarea Constituției. De aceeași părere sunt și alți experți în drept constituțional.

SUA își pierd răbdarea

Scandalul stârnit de Dodon a ajuns și în SUA, unde celebrul senator John McCain s-a arătat  dezamăgit că președintele Republicii Moldova blochează participarea armatei sale la exercițiile internaționale. E un semn clar că i-a scos din răbdări pe americani. Rămâne de văzut care  vor fi consecințele.

 

 

Rapid Trident contra Zapad -17

Oricum, Dodon pare să se joace cu focul. Se amestecă printre picioarele marilor actori mondiali, riscând astfel să fie strivit din întâmplare sau în urma enervării de unui dintre ei. Manevrele „Rapid Trident” au loc în Ucraina practic în paralel cu mult mediatizatele exerciții militare ruse „Zapad -17”. Mai mulți observatori internaționali consideră că în aceste exerciții, derulate concomitent pe teritoriul Bielorusiei și Rusiei, vor fi antrenați peste 100 de mii de militari care ar putea profita de situație pentru a ataca oricare din cele trei Țări Baltice. Ipoteza este, ce-i drept, puțin probabilă în actualele condiții, deoarece nu-i garantează lui Putin o victorie-fulger. Din contra, ar putea conduce la un război pozițional sângeros în care Rusia în cele din urmă va fi înfrântă. Totuși, o nouă agresiune rusă este posibilă. Numai că nu împotriva Țărilor Baltice.

Potrivit expertului bielorus Andrei Paratnikov, intervievat de publicația germano Der Spiegel, Putin înainte de alegerile din primăvara anului viitor, în condițiile scăderii nivelului de viață al rușilor, are nevoie ca de aer de un triumf militar. Acesta ar fi fezabil dacă atenția rușilor implicați în exercițiile „Zapad -17” se va îndrepta nu spre Țările Baltice, ci spre Ucraina.

Cercul se închide?

Acest scenariu le dă astăzi mari dureri de cap generalilor NATO, întrucât în urma manevrelor „Zapad -17”, Rusia ar putea prelua controlul asupra graniței bieloruso-ucrainene, amenințând direct Kievul. Astfel, Ucraina va fi înconjurată practic din toate cele patru părți: din sud de trupele ruse din Crimeea, din est unde militarii ruși luptă deja în Donbass, din nord de pe teritoriul bielorus și din vest de contingentul militar rus din Transnistria. Astfel, cercul s-ar închide.

Reacții în lanț

Cazul Andrei Brăguța se pare că provoacă o reacție în lanț. Au ieșit la iveală și alte decese suspecte în închisori, unele dintre ele survenind mai multe săptămâni în urmă.

Astfel de tragedii, din nefericire, au mai fost și anterior în penitenciare sau izolatoarele poliției, cea ce dovedește că Promo-Lex nu greșește când afirmă că la mijloc e o problemă de sistem. Corupția, deficitul de profesionalism și slăbiciunile instituționale sunt doar câteva din vulnerabilitățile dispozitivului polițienesc. Însă cazul Brăguță ridică semne de întrebare și dintr-un alt punct de vedere. Faptul că sunt dezgropate și mediatizate niște incidente mai vechi, dă de bănuit că presa noastră este intoxicată din afară. 

S-a vorbit destul despre tentativele unor forțe politice de a specula cazul Brăguța în scopuri politicianiste. Nici nu-i de mirare, foamea de idei și soluții constrâng unele grupări disperate să recurgă la acțiuni dintre cele mai nesăbuite.  Dar miroase și a provocare externă. Decesele dubioase din izolatoare și avalanșa de speculații din jurul lor parcă ar fi decupate din panoplia unor diversiuni kaghebiste de pomină.

Aceleași metode

Este prea izbitoare asemănarea dintre ceea ce se întâmplă în prezent la noi în jurul cazului Brăguță și metodele FSB-ului, prea sar în ochi similitudinile stilistice ca să le trecem cu vederea. Privind lucrurile din acest unghi, îmi amintesc de operațiunea rusească care i-a ruinat reputația lui Mihai Saakașvili în doar câteva săptămâni. Președinte de succes al Georgiei, care în scurt timp a transformat un stat corupt și semi-banditesc într-o țară cu poliție și justiție de tip european, a fost ținta mai multor provocări ruse, una dintre care i-a șifonat puternic imaginea, îndepărtându-l de la putere și obligându-l să se refugieze.

Similitudini georgiene

În urma unui complot al marilor căpetenii de hoți georgieni din Rusia care au colaborat cu serviciile secrete ruse, în sistemul penitenciarilor din Georgia, ce părea exemplar, a izbucnit un scandal uriaș în septembrie 2012, când au apărut niște imagini video despre torturarea deținuților în închisoarea Gldan. Deși justiția a reacționat prompt, a doua zi au izbucnit proteste în toată țara, eroul de odinioară Saakașvili fiind ponegrit și diabolizat. Astfel, chiar în momentul când totul în Georgia mergea ca pe roate, cariera președintelui  fusese distrusă.

Chișinăul nu-i Tbilisi

Aici similaritățile se termină, pentru că la Chișinău lucrurile stau mult mai prost decât la Tbilisi. În Georgia nu exista o opoziție pro-rusă, puterea după Saakașvili  a fost preluată de coaliția „Visul georgian” al lui Bizdina Ivanișvili care nu a întrerupt, ci a aprofundat reformele democratice întreprinse de predecesorul său, mai cu seamă cele din domeniul justiției. La noi în actualele condiții răsturnarea puterii se va solda cu preluarea ei de agenturile lui Putin. 

L-a scos din sărite

Spre deosebire de Angela Merkel care, precum se știe, se teme până și de câinele lui Putin, Maiei Sandu  nu îi este frică nici de Rusia, nici de președintele ei, singurul care poate să captureze cu adevărat R. Moldova.

Cam asta a rezultat din alocuțiunea liderului PAS la Conferința organizată în luna august de Universitatea din Vilnius cu ocazia Zilei Europene pentru Comemorarea Victimelor Stalinismului și Nazismului, unde Maia Sandu a făcut praf propriul stat, mai puțin stalinismul care riscă să revină la Chișinău ascuns sub spoiala modernistă a Maicii Rusia. Nu e de mirare că l-a scos din sărite pe  Traian Băsescu care adineaori sugera că ar dori să alieze cu ea în campania electorală din 2018. 

Maiei Sandu nu-i pasă

Neîndoios, Băsescu are dreptate. El însuși critică fără menajamente actuala guvernare din țara sa. Dar face asta la București, nu la Vilnius, Berlin sau Washington.

Lasă un comentariu